SIMU SPETTATORI TI QUATTRU SORDI – di Gregorio Pizzi

Condividi

No sapimu mancu quant’erunu e a do erunu sciri. Ci nc’erunu femmini agnuni e ci ancora era nasciri.

Nui, ni sta preoccupamu soltantu comu no la ma fa iniri. Loru erunu già decisu: mo ni mminamu, muriri pi muriri. Sti poviri sbinturati sta scappunu ti la guerra. Onnu pajatu lu jaggiu a quiddi mercenari, alla speranza cu trounu n’otra terra, ma honna istu sulu fuechu a mmienzu a mari. Ma nui ni sta preoccupamu comu no la ma fa rriari. N’ci sta penzunu loru, purieddi, no ni ma cuscitari. Cu loru, tennu mbrazzati li muijeri e li agnuni. E nui ni sta facimu la guerra, comu mucculuni. Cinca se fattu riccu, alli spaddi ti quiddi poviri cristi, osci, oli faci cretiri ca oli li juta veramenti, ti na parti, facennu la guerra alli scafisti, e di l’otra purtannu, comu sempri, armamenti. Quiddi purieddii, so costretti cu scappunu, pi terra e pi mari. Simu nui ca no sapimu, crai, do ma sci parari. Ci nci sarannu sempri moti ricchi, ca nisciunu li tocca, nci sarannu sempri cchiù sfamati ca tennu aperta la occa.

La poesia in vernacolo manduriano di Gregorio Pizzi è dedicata ai 130 immigrati annegati nel Canale di Sicilia nonostante le disperate richieste di soccorso